În câteva zile Regia bucureșteană de transport și distribuție a energiei termice își va înceta activitatea și își va da obștescul sfârșit. Activitatea ei va fi preluată din mers de noua societate CM Termoenergetica SA astfel că, din punct de vedere juridic, se înfăptuiește, este adevărat, cu forcepsul și cu o întârziere cu mai mult de 15 ani, actualizarea unei forme anacronice de organizare. Deci pe hârtie este bine.
În rest, totul este ca înainte:
– patrimoniul public va fi predat în concesiune noii entități juridice. Starea sa tehnică este binecunoscută dar deplorabilă și prezintă presiuni de funcționare ridicole asezonate cu pierderi procentuale care cresc de la an la an,
– producătorii de energie termică (reprezintă cca 80% din prețul gcal) sunt aceiași, avem un 90% din necesar oferit de un ELCEN nemodernizat și nemodernizabil în actuala structură, teoretician agresiv al cărui randament și speranță de viață cuantificate în bani încarcă masiv factura populației Municipiului București,
– avem reglementatori entuziaști, care înțeleg în profunzime fenomenul încălzirii centralizate cu centrale în cogenerare, dar (iată și aici avem un dar) se declară legați de mâini și de picioare în acordarea cu realitatea a relațiilor complexe dintre actorii pieței. De cine, veți întreba? De…
– aceiași politicieni PSD, PNL, USR, ALDE, PMP, Pro, UDMR etc și același președinte care consideră că într-o Românie normală se amână la nesfârșit votul și promulgarea modificărilor de bun simț menite să aducă la zi prevederile de dinainte de UE ale Legii serviciului public de alimentare cu energie termică nr.325/2006,
– aceiași politicieni lipsiți de har constructiv care, aflați în campanie electorală, cooptează în partide directorii oportuniști pentru a-și da în cap temeinic cu un serviciu public de importanță vitală. Cum fac? Păi…
– dintr-o parte nu dau bani (MF, MDRAP) și din cealaltă parte strigă după bani (MEc). Rezultatul? Aceeași…
– stare de război, de incertitudine și de lipsă de predictibilitate. Consecința fiind istorică, atestată documentar și se rezumă la a confirma tututor celor care mai cred în transformarea infrastructurii existente într-un viitor hub eficient energetic, că de fapt este menținută incapacitatea finanțării reabilitării sistemului. Ceea ce este grav cât timp avem un …
– serviciu public de proastă calitate care convinge din ce în ce mai mulți clienți să îl părăsească, deci să scadă cantitatea de agent termic vândută și astfel să provoace creșterea pierderii procentuale (chiar și constantă, pierderea cantitativă se raportează la valoarea descrescătoare a producției vândute). Ceea ce va determina…
– creșterea costului pe unitate de produs, deci necesitatea majorării tarifului cu consecința scumpirii gcal pentru populație sau majorarea subvenției. Ca un bonus la creșterea prețului gcal …
– vor fi propagate prin toată mass media urletele de jale cu iz acuzator ale bocitoarelor politice din jurul bătrânului sistem ceea ce…
– îi va grăbi obștescul sfârșit, dar într-un mod jalnic și umilitor, învinovățindu-l că e bețiv și puturos.
Există o șansă infimă ca noua societate și doar cu sprijin din partea politicienilor centrali și locali, să reprezinte un început pentru modernizarea acestui sistem care, iată, este replicat și promovat cu putere în statele dezvoltate. Stoparea declinului și reabilitarea acestuia în slujba cetățenilor unei capitale europene, vârf de lance demonstrat în domeniul tehnologiei, are sens prin diversificarea utilizării surselor de energie nepoluantă și prin dezvoltarea unor capacități de înmagazinare a vârfurilor de producere (zile cu vânt, zile însorite, geotermal etc) și regândirea funcționării sale..
Pentru aceasta, la nivel minimalist, consider că sunt de luat câteva decizii:
1. Pentru politicieni, menținerea subvenției pentru a conserva cât mai mult din actuala piață de consumatori de energie termică. În actualele condiții calitative, majorarea tarifului, mai ales una substanțială, va genera un adevărat exod al clienților spre orice altă sursă alternativă disponibilă, predictibilă și eficientă;
2. Pentru conducere, conturarea la nivelul CM Termoenergetica SA a unui puternic departament tehnic și de proiectare, cu legături strânse cu secțiile de cercetare din mediul universitar. Acest departament ar trebui să aibă rolul de a orienta sistemul de termoficare către tehnologiile secolului în care trăim, să aibă capacitatea de a scrie proiecte actuale, finanțabile.
3. Implementarea unui sistem informatic modern și reorganizarea structurii de personal pe bază de obiective și coerență a fluxurilor informaționale.
4. Crearea unui departament modern de relații cu clienții care să aibă puterea de a înțelege adevăratele probleme ale sistemului și de a le transforma în obiective pentru conducerea noii companii.
Și cum CM Termoenergetica SA nu are niciun viitor fără surse de producere a energiei, iar ELCEN nu are timp suficient să aștepte finalitatea litigiilor pe care le-a inițiat, este momentul ca managerii și administratorii politici ai ELCEN să prezinte populației Municipiului București, cea care le asigură direct și indirect aproximativ 75% din cifra de afaceri, planurile de viitor, sursele de finanțare ale proiectelor propuse și garanțiile că vor fi realizate.
Succes PNL, PSD, USR, ALDE, PMP, Pro, UDMR etc.! Succes din toată inima!
