Merg în Piața Victoriei. Din două mari motive:
1. Refuz să stau când suntem în pericol să ne întoarcem într-o nouă eră de abuzuri, a unei posibile dictaturi.
În anii dictaturii ceaușiste a fost un tip de abuzuri care te obligau la supunere și obediență. După revoluție, istoria iliesciană a deschis drumul unor altfel de abuzuri din care a rezultat sentimentul de neputiință, de inutilitate a cărui consecință a fost golirea țării de o parte consistentă a oamenilor harnici și valorosi.. Este perioada în care, pentru a intra rupți în fund și cu bocancii plini de noroi în salonul elitist al națiunilor vestice, România condusă de PSD a dat șpagă lumii “civilizate” petrolul, gazul, apa, energia, capitalul și…autostrada Bechtel. Adică am platit cu averea și viitorul nostru incapacitatea lor de a face reforme, de a modela societatea în linie cu valorile euro atlantice spre care, de când ne știm ca nație, tindem .
După intrarea României în UE, planul de demascare a infractorilor a intrat în era unui alt tip de abuzuri. Pe principiul acțiunii și reacțiunii, noua formă a abuzurilor crează inceritudine și insecuritate în acțiunile agenților economici, șubrezind constant fundația pe care ar trebui să se formeze capitalul autohnon. Efectul, care inițial s-a vrut corectiv, al prinderii și jupuirii publice a iepuroilor grași care s-au înfruptat ani de zile din sângele poporului, a alunecat în extrema cealalta în care, de dragul producției la hectar combinată cu orgoliul procurorilor, au fost distruse, de multe ori exclusiv pe baza unor declarații, afaceri românesti sau chiar industrii romanesti. Din păcate a fost afectat profund și elixirul dezvoltării unei nații, respectiv sprirtul antreprenorial creator de valoare.
Ei bine, istoria ne demonstrează că atunci când se scurge o perioadă cu abuzuri într-o anumită direcție, urmează o perioadă în care sunt comise abuzuri în sensul opus. La fel a fost, este și va fi în orice țară a lumii. Doar că statele care se dezvoltă își impun finalizarea normală, constructivă, a perioadelor anormale. Chiar și la presiunea străzii, politicul trebuie să conducă națiunea într-o zonă de echilibru clădită pe învățămintele condensate din alambicul în care poporul a fost clocotit în dogoarea abuzurilor de orice fel.
În opinia mea, Dragnea și umbra sa de guvern ne scufundă într-o nouă era a abuzurilor. Nu comentez textul ordonanțelor ci pericolul de a se repeta oricând scena prin care au fost ele adoptate. Sinistrele personaje au demonstrat că jupânii partidului pot face orice în acest stat, acționând, astăzi, la miezul nopții, în mod mișelește. Dacă nu reacționăm, mâine vor încălca și vor modifica pe față orice regulă democratică , fără să se mai ferească, astfel încât să le profite și să dea aparența de legalitate faptelor găștilor de partid ce vor fi săvârșite în interes propriu.
2. Actuala conducere nu ne mai poate reprezenta în fața organismelor și instituțiilor europene și internaționale.
Este demonstrat că istoria se repetă. De aceea, exact cum guvernul Năstase a dat șpagă pentru a intra în patru labe în NATO și UE, actuala conducere a țării va trebui să dea ceva pentru ca Europa să se prefacă că suntem în continuare un partener care-și însușește pe deplin valorile europene. Sunt convins că vom plăti cu toții, noi și copiii noștri, acțiunile săvârșite de Dragnea și echipa lui dacă vor rămâne la putere.
Mă întreb, atunci: de ce să mai dăm o dată șpagă, când eram atât de aproape să ne găsim echilibrul? Răspunsul meu: pentru ca Europa să nu reacționeze, măcar o perioadă de timp, la scufundarea României în haznaua propriei noastre istorii.
Mă întreb din nou: ce am, eu personal, de făcut? Să atrag atenția tuturor despre aceste mari pericole care zadarnicesc suferințele tuturor care au suferit abuzuri. Și să se aștepte ca aceste abuzuri să continue.
