Ieri seară, la digi24, a fost o dezbatere cu privire la problemele majore ale Bucureștiului. Participanții – posibilii candidați ai dreptei la fotoliul de primar general. Ultimii pe listă, înghesuiți în apărare, specialiști ai primăriei.
Când a intrat în dezbatere problema termoficării, posibilii candidați au avut opinii unanime asupra a trei puncte. În primul rând, politicienii au căzut de acord și chiar s-au completat unii pe ceilalți în a argumenta de ce sistemul centralizat de termoficare este necesar municipiului. De asemenea a rămas stabilit că sistemul centralizat are durata de viață mult depășită și, în consecință, va trebui reabilitat. Ultima revelație comună se referă la reabilitarea sistemului în sine, respectiv că este un proces îndelungat (mai mult de un mandat de primar) și provoacă deranj cetățenilor.
Privit din papucii cetățenilor, se pare că indiferent cine va fi primar, vor îndura mai mult de 5 ani de acum încolo de disconfort general (trafic îngreunat de șantiere) și disconfort local (opriri repetate ale furnizării agentului termic sau agent termic insuficient). Dacă ne raportăm la 100 de km de rețea reabilitată pe an cum visează unii, trăirile vor fi mult mai intense… Politicienii de dreapta afirmă că sunt pregătiți să asume consecințele neplăcute, dar numai în numele reabilitărilor din timpul mandatului lor. Evident, această afirmație ne determină să ne așteptăm că avariile și opririle marca PNL sau USR sunt mai mătăsoase și mai pline de prospețime față de cele jegoase, cum deja le știm, ale PSD.
Să fim serioși! Este o imaturitate malignă să cultivi neîncrederea generală în salariații care vor rămâne să gestioneze sistemul după ce se va fi schimbat primarul și consiliul general. Aș stopa această denigrare constantă mai ales că numirile în funcțiile de conducere sunt politice. Nu cred că se gândește cineva că reabilitarea va fi realizată de către politicieni. Ea va fi realizată de către aceiași ingineri, proiectanți, maiștrii, sudori, instalatori, de tot personalul deja angajat sau care urmează să fie atras în proiectele termoficării. Rolul politicienilor este să creeze cadrul legal și să ofere proiectelor predictibilitatea juridică și de oportunitate necesară obținerii finanțării și atragerii resurselor materiale și umane prin care să devină concrete.
Un moderator TV iscusit ar fi orientat dezbaterea politicienilor spre modul în care își vor exercita atribuțiile, mai puțin spre a-i lăsa să comenteze din tribună evaluarea de sfărșit de an a unui director angajat într-o instituție subordonată. Ar orienta-o spre demonstrarea susținerii politice obținută pentru proiectele lor.
De exemplu, dacă dreapta politică își asumă public menținerea și reabilitarea sistemului de termoficare, i-aș cere să demonstreze că are capacitatea de a rezolva juridic și financiar blocajul în care au împins termoficarea. Au afirmat că rezolvarea identificată prin Memorandumul guvernului din februarie 2013 este „fantasmagorică” și au blocat formarea SACET București, respectiv fuziunea prin absorbție dintre RADET (transformată în societate) și deja celebrul 97 (ELCEN), ieșirea acestora din insolvență în maxim 6 luni de la data fuziunii și plata într-o măsură cât mai mare a creditorilor adunați ai celor două companii.
Ilie Moromete spunea „Pe ce te bazezi?”. Prin urmare consider că odată ce menținerea sistemului este obiectiv public al tuturor politicienilor candidați la fotoliul de primar general, este timpul să aflăm care este proiectul pe care doresc să-l implementeze pentru a menține și moderniza termoficarea Bucureștiului, dar mai ales cum este susținut cu resurse, la modul concret, acest proiect? Este gândită o linie în bugetul național pe 2020? Că cel local înțeleg că este praf!
Important este să nu cădem în capcana judecății pripite. Reușim numai împreună, ascultând și acceptând ideile împărtășite cu bună credință. În felul ăsta ne simțim mai aproape unii de ceilalți și, mai ales, dobândim acel sentiment rar de apartenență la o națiune care are idealuri și știe cum să le înfăptuiască.
