Comentariu amar, nu drept la replică

Astăzi de dimineață am citit articolul la care fac referire mai jos. Rubrica este Lovitura lu` Tache pe care îmi permit să o reintitulez, de astăzi, Lovitura în bară a lui Tache.

Acest tip de jurnalism este nociv. Dacă este să facem o comparație, atragerea cititorilor cu dezvăluiri false este similară cu pescuitul braconierilor cu curent electric: atragi cititori pe termen scurt, însă efectele decredibilizării știrilor și anchetelor jurnalistice vor dăinui, mulți ani, în spiritul și comportamentul publicului larg. Multitudinea de bazaconii publicistice induce, așa cum văd eu, o apatie crescândă a societății civile în fața adevăratelor cazuri de fraudă cât timp nu mai pot fi deosebite de știrile de senzație. Păcat!

Consider că autorul marilor dezvăluiri, șeful redacției și publicația în sine sunt vinovate de răspândirea unor concluzii eronate, ridicate pe un ton triumfalist la rang de verdict, fără să aibă alt suport în argumentare în afara câtorva documente publice și a unei brume de informații amestecate. La care se adaugă componenta obscură cu care Cătălin Tache împănează articolul polițist adăugând astfel o doză de extra credibilitate, mister și întuneric: documentele respective sunt deja livrate de „serviciile de informații” către, atenție căci autorul îi introduce direct între ghilimele, „beneficiarii” legali.

Păi dacă este așa, tu de unde ai, frate, documentele? Ai semnat un protocol cu serviciile? Sau faci parte din jurnalismul paralel?

Revin. Omul, din neștiință sau pentru că este tras cu cheița, compară în public mere cu pere. Dacă este din neștiință, îl anunțăm că împrăștie gunoi și denigrează, fără temei, o personalitate publică și, prin ricoșeu, o companie multinațională care a vândut gazele către RADET. Dacă este tras cu cheița, știe prea bine ce face, pentru cine face și care îi este motivația…

Concret, care sunt merele? Tariful de 169,12 lei Mwh obținut în licitația publică organizată de Bursa Română de Mărfuri este pentru condiția de livrare „franco consumator”, astfel încât cuprinde cota de gaze naturale înmagazinate, cota de gaze de import pentru vârfurile de sezon rece și toate componentele suplimentare obligatorii, respectiv este TARIFUL FINAL mai puțin TVA și accize.

Prețul gazelor cu care celebrul jurnalist paralel Cătălin Tache compară merele noastre este cel de vânzare a gazelor de la producător. La prețul producătorului se adaugă cotele obligatorii a ceea ce enumeram mai sus. Prin urmare, așa zisul prejudiciu pentru care invocă domnia sa asaltul procurorilor este de fapt costul constituirii rezervelor de gaze și, respectiv, al tranzitării sistemului de conducte administrate de Transgaz și Distrigaz până la utilizatorul final. Mult, puțin, astea sunt costurile. Și sunt reglementate.

Așadar, Cătălin, este ridicol să acuzi și să ceri să se facă dreptate când, utilizând informații culese din documente furnizate de serviciile secrete, observi că prețul țițeiului la sondă este mai mic decât prețul benzinei de la pompă.

Pe bune?

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp