Azi sunt pesimist
SĂ FIE LIMPEDE: prețul energiei termice pentru populația racordată la sistemul de termoficare din București este de 359,78 lei + TVA, adică 428,14 lei pentru o gigacalorie livrată. Acest preț acoperă, în condițiile unei pierderi aprobate de 28,61%, resursele consumate de întreg eșafodajul numit într-un cuvânt termoficare: gigacaloriile și apa de adaos produse de 97, Vestenergo și CET Grivița, energia electrică consumată de pompele sistemului, materialele, carburanții, salarii, taxe și impozite către bugetele de stat și de asigurări sociale, taxa ANRE, reparațiile de urgență executate cu terții etc.
Mai trebuie știut că prețul gigacaloriei este un preț reglementat. Adică nu furnizorul îl stabilește ci este aprobat în baza unui algoritm de către un terț reglementator. În speța de față a fost ANRSC, acum este un ANRE cu jumătate de gură.
Urmează trei întrebări actuale cu răspunsurile aferente:
1. De la cine încasează RADET (Termoenergetica) acest preț?
În conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București, populația achită 137 de lei plus TVA, respectiv 163,03 lei pentru fiecare gigacalorie consumată. Diferența până la prețul reglementat de 428,14 lei cu TVA este achitată de către PMB.
2. Cum utilizează RADET banii din vânzarea de energie termică?
RADET utilizează pentru întreținerea și funcționarea sistemului de transport și distribuție doar cota ce-i este destinată din încasări, respectiv 20%. Restul banilor tranzitează contul escrow direct către conturile partenerilor, zi de zi, indiferent de sezon. Cota 97 este de 70%.
Toți banii care provin din vânzarea de energie termică, atât de la populație cât și subvenția achitată de PMB, sunt încasați într-un cont escrow. În baza contractului de escrow și a actelor adiționale, banca împarte fiecare leu între RADET și ceilalți parteneri de cont escrow, alimentând zilnic conturile partenerilor cu cota ce le revine. De exemplu, până la 01.12.2019, data încetării activității RADET, 97 prelua zilnic 70% din încasările din vânzarea de energie termică fără ca RADET să se poată opune sau să poată controla în vreun fel fluxul financiar alocat 97.
3. Dacă subvenția este eliminată/diminuată, mai pot exista convențiile de plată în avans?
Afirm răspicat: fără subvenție nu e convenție! Sau contemporan spus, fără bani pentru subvenție, degeaba e convenție!
Convenția de plată în avans a gazelor este în fapt un contract prin care sunt direcționate către furnizorii de gaze sumele care reprezintă subvenție ce urmează a fi achitată în avans de către PMB către RADET (Termoenergetica). Prin convenția de plată, PMB stinge în avans parte din subvenția previzionată a fi achitată către RADET, care la rândul său stinge în avans energia termică previzionată a fi cumpărată de la 97, care la rândul său stinge în avans facturile de gaz ale Romgaz. Părțile semnatare ale convenției sunt de acord ca plata efectivă să fie realizată de PMB direct în contul Romgaz, prin plată stingându-se în cascadă obligațiile reciproce ale părților.
Din punctul RADET de vedere, aplicarea convențiilor de plată în avans atrage deficite grave de numerar. Plata directă către furnizorii de gaze dislocă sume mari din subvenția datorată de primărie care nu tranzitează contul escrow, prin urmare nu alimentează contul RADET cu cota de 20% ce i se cuvine, ținându-l subfinanțat. O altă anomalie este că la începutul iernii, datorită sezonalității, rămân neachitate facturile lunii iunie, iulie s.a.m.d., în timp ce sunt achitate în avans facturile lunii noiembrie, decembrie. Istoria recentă ne arată cum partenerul 97 a avut ambiția de a calcula penalități de întârziere RADET pentru facturile din vară ieșite din scadență în timp ce încasa facturile mari din iarnă în baza convenției.
Așadar, aplicarea convenției rezolvă problema de credibilitate de care suferă termoficarea, dar generează dezechilibre și probleme finanțatorului (PMB) și distribuitorului de energie termică. Și să nu uit, pentru aplicarea efectivă este nevoie de bani…
Concluzii și sfaturi
Politicienii implicați trup și suflet în problema termoficării este necesar să știe că prețul gigacaloriei a crescut constant, ultima modificare fiind în 28.11.2019. A crescut prețul gazului, a energiei electrice, a forței de muncă, a certificatelor CO2. Toată creșterea de valoare a acestor utilități a fost preluată în prețul reglementat al gigacaloriei și a fost absorbită de către PMB prin majorarea constantă a subvenției. Decizia privind dimensionarea subvenției este strict la primărie și acolo rămâne. Gestionarea subvenției are însă impact semnificativ asupra elementelor de siguranța energetică națională. Iată de ce.
În ipoteza în care s-ar diminua valoarea subvenției cu, să zicem, 100 de lei, populația ar resimți o creștere a tarifului de 61,34%, plătind 263,03 lei pe gigacalorie, în schimb ar ușura sarcina bugetului local cu o sumă care reprezintă doar 37,72% din ceea ce reprezintă astăzi valoarea subvenției. Comunicarea unei asemenea măsuri este delicată și trebuie să se concentreze pe detalierea beneficiilor cetățenilor cuprinse în obiectivele SMART ce urmează a fi îndeplinite prin derularea proiectelor finanțate cu suma disponibilizată prin reducerea subvenției.
În caz contrar, efectele diminuării subvenției în plin scandal politic sunt devastatoare și conduc la demolarea sistemului. Explicația este simplă și de bun simț psihologic și economic. Din punct de vedere financiar, termoficarea cu toate componentele sale pierde termenul scurt de plată (15 zile de la data înregistrării decontului) în relația cu PMB, devine astfel mai vulnerabilă pentru că scade capacitatea de absorbție a deficitelor provocate de sezonalitate (și așa insuficientă). Mă refer la faptul că după emiterea facturilor către clienții săi (în jurul datei de 15 ale fiecărei luni), RADET identifica consumul populației și solicita PMB prin înregistrarea decontului (în jurul datei de 20 ale lunii) achitarea subvenției. Este adevărat, când PMB avea bani… În capătul celălalt al țevii, schingiuită de interminabilele probleme tehnice și juridice, percepția consumatorilor va fi că are loc o scumpire nejustificată a unui serviciu vital, esențial sănătății, deja slab calitativ și impredictibil ca perspectivă.
Ei bine, comportamentul clienților de termoficare puși într-o asemenea situație este deja știut de Ministerul Economiei și Energiei, arhicunoscut de conducerea 97 în urma experiențelor directe avute de-a lungul timpului: în 3-4 ani, val după val, consumatorii cu posibilități financiare vor renunța la termoficare, lăsându-i captivi pe cei care și astăzi înregistrează restanțe la plată. Reamintesc că populația este cea care realizează cifra de afaceri a termoficării. Așa că investițiile în cogenerare, a căror achiziție de studii de fezabilitate a fost ridicată cu modestie de 97 în SICAP, sunt tardive, singulare și nici ei nu cred în ele. Darămite clienții cu bonitate care ar trebui să aștepte în frig și incertitudine încă 4-5-6 ani?
Îmi pregătesc fotoliul, ochelarii și floricelele să vizionez în 6D prăbușirea tăntălăului cu mușchi, cu tot cu energia lui electrică! Și mă indignez când văd că din sărăcia lui și a creditorilor lui i se mai scoate nonșalant din buzunarul public 1 milion de euro pentru propășirea fără limite a lichidatorului autonumit. Peste comisionul aplicat la compensarea TVA-ului, evident!
Vorba românului, prost nu este cine cere, ci cel care dă! Cine dă?
Notă – 97 este denumirea prescurtată a ELCEN, creditorul care deține 97% din masa credală RADET
