Întrebări despre Oltchim, răspunsuri ioc

Aseară, luni 27.03.2017, am urmărit emisiunea Întrebări și răspunderi de pe TVR1. A fost comentat cazul Oltchim. Până aici nimic deosebit, mulți specialiști sunt tentați să-și dea cu părerea, chiar și pentru simplul motiv de a le fi numele asociat cu o părere, un sfat sau un pronostic dat pe acest dosar greu, complex, atât din punct de vedere operațional cât și juridic.

Colegii din platoul TVR1 au fost nepregătiți și au transformat o emisiune pe care eu o consideram de înaltă calitate, intr-una de tip tabloid. Informațiile de bază, prezentate cu titlul de certitudine, au fost în general false și au stat la baza constituirii unor scenarii fantasmagorice, proiectate pe suprafață cenușie a unui amestec vâscos de corupție, incompetență și lipsă de patriotism.

Un singur exemplu, cel mai usor de verificat din punct de vedere al autenticității: Platforma Petrochimică Bradu a fost achiziționată de la Petrom cu 1 euro, nu cu 15 milioane de euro, cum a fost afirmat în platou și confirmat cu tărie de către interlocutorul care a participat telefonic. Oltchim a plătit 1 euro pe terenuri și utilaje. Separat, a plătit (de fapt este o datorie inregistrată la masa credală) circa 12 milioane de euro pe stocurile existente pe platformă.

Nu imi propun sa comentez haosul de afirmații din emisiune. Doresc însă să avertizez că flagelul superficialității este cel care ne pleznește din toate părțile și ne lasă năuci în fiecare zi. Este impardonabilă lipsa de documentare și de structură logică a enunțurilor celor din platou. Este de neînțeles aerul grav și ingrijorat cu care emit verdicte cei care nu au făcut efortul de a se pregăti. Dacă ar fi tras la examen subiectul Oltchim și ar fi răspuns așa cum au făcut-o aseară, profesorul i-ar fi picat. Patru, vă pregătiti pentru la vară!

Dacă am urma principiul – “urmărește banii” (show me the money), ar trebui să ne întrebăm cine profită / câștigă din formarea unei opinii publice negative față de performanța greu de egalat a întregii echipe Oltchim și față de calitatea și buna credință a consorțiului de administratori judiciari și a consultanților angajați de creditori. Avem o echipa românească câștigătoare la olimpiada de management (piețele câștigate cu adevărat sunt cele externe, unde este competiție reală), iar repetenții clasei strigă “tocilarii” si ne toarnă oala cu lături în cap.

Cum nu suferim de mania persecuției și nici de sindromul acțiunilor “sistemului”, credem că este vorba mai degrabă de lene și autosuficiență suprapusă pe dorința de a-ți crea imagine de guru – predicator în ale economiei, prin care se justifică necesitatea de a fi comentator în cazuri importante.

Din păcate, în ochii opiniei publice, ei sunt profesorii.

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp