Ştirea care a înconjurat zilele trecute România este că Fiscul îşi deschide magazin online prin intermediul căruia vor fi vândute bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. Conform declaraţiilor Preşedintelui ANAF, pentru unele produse care se găsesc în magazin “(…) preţul se va stabili prin licitaţie”. Licitaţie online, bineînţeles!
Salutăm această iniţiativă şi ne bucurăm că, în sfârşit, se pune capăt falsei probleme juridice a “locului în care se ţine licitaţia”, problemă devenită pretextul sub care a fost întârziată transparentizarea procesului de vânzare. Dacă ne raportăm la faptul că Fairsolve.com este magazinul care permite încă din anul 2011 vânzarea de bunuri executate silit la preţul corect, prin fixarea preţului în urma licitaţiei publice online, întârzierea de care vorbim este de cel puţin 5 ani.
Pe scurt, dilema juriştilor era strict referitoare la interpretarea prevederilor art.760 din N.C.Pr.Civ. privind locul desfăşurării licitaţiei care, în opinia lor, trebuie să fie un spaţiu fizic, palpabil. În opinia noastră, fixarea preţului prin intermediul licitaţiei online este o metodă modernă, care mută locul desfăşurării licitaţiei într-un spaţiu virtual bine delimitat, definit, concret şi securizat. Astfel, prin intermediul tehnologiei, limitele licitaţiilor clasice sunt depăşite, ofertanţii având posibilitatea, prin intermediul unei banale conexiuni la internet să participe la licitaţie fără a se deplasa, fără a-şi întrerupe alte activităţi, fără a cheltui timp şi bani nejustificat. Să nu vorbim de lărgirea ariei de acoperire, bunurile fiind licitate simultan din mai multe locaţii din ţară şi străinătate. Am afirmat şi am demonstrat că modernizarea este în beneficiul conjugat al creditorilor, debitorilor şi licitatorilor, fiecare parte având de câştigat.
Reproduc art.760 şi vă rog să judecaţi: formularea de mai jos chiar nu permitea trecerea executărilor silite şi vânzărilor din procedurile în insolvenţă în secolul 21?
Articolul 760 Locul licitaţiei
(1) Vânzarea la licitaţie se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.
(2) În cazul când în localitate există târguri oficiale recunoscute şi ţinute în mod obişnuit cel puţin o dată pe săptămână, vânzarea vitelor se va face obligatoriu în acele târguri, în zilele şi orele de târg, chiar dacă târgurile ar cădea în zilele nelucrătoare sau de sărbătoare legală, fără a fi necesară încuviinţarea instanţei de executare.
(3) De asemenea, dacă în localitate există burse de mărfuri sau cereale, toate mărfurile sau cerealele care sunt cotate la aceste burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a debitorului, prin intermediul lor.
